miercuri, 2 februarie 2011

Aventura înscrierii copilului în clasa I

Socul cultural continua cu noi situații inedite, de această dată fiind vorba despre înscrierea copilului în clasa I. Deși discuția despre înscrierea în clasa I ar trebui să se rezume la vârsta potrivită când să înceapă copilul școala, în România această discuție începe cu alegerea liceului pe care acesta să-l termine. Practic se creează un fel de isterie generala, părinții având impresia că liceul la care va începe copilul școala va fi același cu liceul la care acesta va termina școala. Desigur că această impresie este complet eronată, nimeni nu poate decide viitorul copilului și ce va dori acesta să facă încă de la vârsta de 7 ani. Astfel, unii părinți încearcă să-și înscrie copilul în clasa I la liceul de care a auzit că ar fi cel mai bun din țară, din județ sau din oraș, sau de fițe, sau liceul unde învață fiul nu știu cărui politician, etc., practic ghidându-se în principal pe criterii total false și închipuindu-și că astfel viitorul copilului este asigurat. Mai departe, profitând de această isterie, directorii liceelor respective (cele mai faimoase) practic atribuie pe ascuns locurile pentru clasa I fie unor părinți cu funcții publice înalte (de exemplu dintre cei care-i pot ajuta să-și păstreze locul de director), fie vând locurile pentru cine plătește mai mult. Deși legea spune că au prioritate copiii arondați școlii în funcție de adresa de domiciliu, și că restul locurilor se distribuie după criterii prestabilite și transparente, în realitate unii directori ignoră total legea și fac ce vor, acest lucru fiind posibil cu susținerea părinților cu funcții publice înalte având copiii înscriși la școala respectivă.

Aflându-mă în această situație, am încercat să înscriu copilul în clasa I la un oarecare liceu din Cluj, pe care l-am considerat cel mai aprope de adresa de domiciliu, și care din întâmplare era unul așa zis faimos (probabil din cauză că acolo învață copilul premierului). Ajungând acolo am fost condus direct în biroul directorului (oare de ce?), care mi-a spus personal că nu mai sunt locuri, etc., deși această afirmație o putea face și secretara dacă ar fi fost adevarat. Surprins fiind că după doar 3 zile de la începerea înscrierilor nu mai sunt locuri, am avut o discuție mai aprinsă cu directorul respectiv, discuție în care mi s-a reproșat printre altele că, citez, nu știu să pun problema”, cu alte cuvinte nu prezint nici un interes pentru directorul respectiv dacă nu am o funcție publică înaltă care i-ar putea fi de ajutor, nu am nici o cunoștință cu o  astfel de funcție, și nici nu mă prezint cu plicul... Desigur că am refuzat categoric să-mi pun problema măcar o secundă că ar trebui să cumpăr vreodată locul pentru clasa I, loc care mi-ar fi aparținut de drept și fără probleme într-o situație normală, legală și corectă. Totuși am depus cererea de înscriere a copilului în clasa I, cerere care a fost respinsă ulterior fără nici o motivație. Din păcate liceul respectiv este unul aflat într-o stare oarecum precară, fără nici o investiție în ultimii ani, cu secretare de stil vechi, acre și neprietenoase, la fel și directorul, așadar nu am avut nici un fel de motivație să continui lupta pentru a înscrie copilul la liceul respectiv. Altfel ar fi fost destul de simplu de verificat, la cererea inspectoratului școlar, că mai erau locuri la data la care am cerut înscrierea, doar că acestea erau păstrate pentru părinții care îndeplinesc criteriile subiective stabilite de către director. Doar că realiatea e alta, și desigur că nici plângerea către inspectoratul școlar Cluj nu a avut efectul scontat, în schimb am primit sfaturi prietenoase pentru a alege altă școală și comentarii de genul “se mai întâmplă unele lucruri care nemulțumesc, o să verificăm cele sesizate, etc.”.

Din păcate e puțin probabil ca majoritatea părinților să ia atitudine în viitor pentru această situație, probabil fiecare sperând că va reuși să rezolve înscrierea copilului în același fel, apelând la funcție, cunoștințe sau bani. Totuși cred că astfel de practici nu vor dura la nesfârșit, și că mai mult ca sigur vor dispărea o dată cu directorii numiți pe alte criterii decât competența, deoarece nimeni nu are dreptul să vândă ceva ce nu-i aparține, respectiv locurile la școlile gratuite de stat.

Un comentariu:

  1. ... pe oamenii de "stil vechi" ii gasim in invatamant, in sanatate,in justitie, la vama, in politica ...si peste tot in institutiile de stat din Romania. In cei 20 de ani care au trecut de la revolutie, NIMENI nu a dorit sa faca o reforma cu adevarat, ci mai degraba au fost interesati in a mentine acest sistem corupt, pentru a le facilita accesul la putere, respectiv la bani! Din pacate ei sunt peste tot si nu vor disparea decat IN MOD NATURAL, nu putem spera la ceva mai bun decat atunci cand oamenii formati dupa revolutie vor avea acces la putere...cand competenta va inlocui coruptia !... pana atunci nu ne ramane altceva de facut decat SA REFUZAM sa "sa punem problema" asa cum vor ei , pentru a grabi acest proces! ...insa din pacate, nu intotdeauna se poate acest lucru !

    RăspundețiȘtergere