Se pare că au trecut repede doi ani de la repatriere, şi după tot felul de nemulţumiri şi experienţe, câteva cuprinse în articolele de mai jos, unii prieteni şi cunoştinţe mă întreabă (la fel cum m-am întrebat şi eu în articolul „Decizia de repatriere” scris în urmă cu doi ani) dacă totuşi decizia de repatriere a fost bună sau nu.
Deşi în cei doi ani s-au întâmplat lucruri mai mult sau mai puţin plăcute, totuşi avantajele de a fi acasă primează în faţa celorlalte dezavantaje. Motivele de a trăi într-un loc sau altul sunt multiple şi diferite pentru fiecare individ sau familie în parte, aşadar probabil nu are sens să detaliez motivele mele personale de a trăi în România. Dar pe scurt este vorba de a trăi aproape de familie, rude şi prieteni, grădiniţa şi şcoala clasică a copiilor (în locul celor din străinătate), casa de la ţară într-un sat de munte şi deconectarea de oraş pe care aceasta ţi-o oferă , etc. Alte aspecte ale vieţii sociale s-au schimbat de mult în România, şi chiar dacă am întâlnit multe persoane care încă nu ştiu asta, este foarte posibil să trăieşti în România având de-a face foarte puţin cu instituţiile statului, funcţionari, cozi, plăţi la ghişee, etc.
