joi, 29 octombrie 2009

Reclamaţii

Cred că moda de a reclama sau a protesta împotriva a tot ceea ce ne deranjează nu e prea populară în România. Desigur că sunt foarte mulţi care reclamă şi iau atitudine, dar sunt şi mai mulţi cei care ignoră, spun “lasă că merge şi aşa – noi să fim sănătoşi”, “nu are rost să pierd timpul pentru atâta lucru”, sau pur şi simplu teama (manifestată mai ales la locul de muncă, unde dacă nu eşti de acord cu ceva şi protestezi, chiar şi într-un cerc restrâns, ai toate şansele să fii turnat…).
Personal am devenit foarte cunoscut într-un anumit oficiu poştal din Cluj după ce am constatat că poşta nu prea îşi face datoria: unele avize de multe ori nu le primeam astfel încât un pachet l-am primit după o lună, cu o zi înainte să fie trimis înapoi la destinatar, câteva scrisori şi o recomandată pierdute, etc. Dar chiar şi o astfel de reclamaţie simplă a luat mult timp şi nervi ca să o duc la bun sfârşit. În urma pierderii unei recomandate trimisă în România, am decis să depun o reclamaţie la poştă. După o săptămână am primit primul răspuns precum că s-au demarat cercetările şi că termenul de rezolvare e maximum 45 de zile. Deoarece nu am mai primit nici o informaţie după 45 de zile, normal, am decis să scriu o nouă reclamaţie, de data aceasta prin internet ca să ajungă la sediul central. După această reclamaţie, după un alt prim răspuns prin e-mail şi după alte încă 2 săptămâni, mi s-a solicitat o declaraţie precum că recomandata nu a fost într-adevar primită. Am scris declaraţia, şi abia după alte 30 de zile am primit acasă despăgubirea în valoare de 27 ron. În total a durat 3 luni de la pierderea recomandatei. A meritat pentru o astfel de sumă efortul de a depune reclamaţii şi a obţine despăgubirea? Desigur că da, nu valoarea contează ci dreptatea, şi poate faptul că astfel instituţiile devin mai atente în viitor. Probabil s-ar schimba multe lucruri în România dacă fiecare care este deranjat de un anumit lucru ar lua imediat atitudine. Dar nu o atitudine de forţă şi scandal împotriva unui funcţionar care poate n-are nici o vină, ci mai degrabă calea unei sesizari oficiale. În Finlanda, orice reclamaţie e studiată foarte serios şi rezolvată în cel mai scurt timp posibil. De exemplu, o dată am fost nemulţumit de faptul că repararea unui dispozitiv electronic a durat mai mult de două săptămâni. Imediat am fost sunat de şeful respectiv să-mi spună de ce a durat mai mult şi ca voi primi dispozitivul nou în câteva zile (de obicei nu se repară electronicele defecte, mai degrabă se schimbă cu unul nou). Cele mai populare reclamaţii sunt cele împotriva amenzilor de parcare, şi de obicei cam jumătate se câştigă. Personal am câştigat 3 din 5, deşi la unele nu chiar aveam dreptate după lege, dar aveam dreptate ca şi bun simţ (ex. şi altii parcau de mult timp în acelaşi loc deşi nu era marcat ca şi loc parcare, etc.). Ce altceva se poate reclama în Finlana? Aproape orice deranjează. De exemplu, faptul că faci duş după ora 22:00 şi sună apa prea tare, sau că ai pus ceva în balcon care atentează la estetica exterioară, sau că ai parcat maşina în loc nepermis, sau că te deranjează aspectul câinelui vecinului, şi multe altele. Singurul lucru care nu se reclamă niciodata este plânsul copilul. Probabil că unele sunt exagerate, dar asta este, e o societate liberă, dar libertatea merge până acolo unde nu-l deranjezi, enervezi sau îi strici buna dispoziţie celui de lângă tine.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu