Înmatricularea unei maşini cumpărată din străinătate

Dintre toate lucrurile pe care a trebuit să le rezolv până în prezent în România, înmatricularea unei maşini pare să ceară maximum de energie şi timp, având cele mai multe taxe de plătit, sedii ale instituţiilor statului de vizitat, dosare de completat şi zile de pierdut. Pe lângă asta, stabilirea domiciliului din străinătate în România, de exemplu, a fost destul de simplă. Poliţia care se ocupă de evidenţa populaţiei pare mult mai avansată şi pusă la punct, făra a pretinde (cerşi) tot felul de taxe la tot felul de instituţii publice. La fel şi crearea PFA (aproape echivalent cu crearea unei firme) a fost destul de simplă, având posibilitatea să o creez online de acasă, fără nici o vizită la registrul comerţului şi având doar 3 taxe de plătit, care s-au putut oricum plăti online prin netbank. Foarte probabil că şi aprobarea construirii unei case să necesite un efort mult mai mare de timp şi financiar (dacă e într-un oraş mare). Se pare că până la urmă efortul birocratic şi financiar pentru a rezolva o problemă depinde de valoarea bunului pe care-l dobândeşti.


Cea mai importantă problemă cu privire la înmatriculare este schimbarea la fiecare 3-6 luni a legiii privind taxa de poluare, înmatriculare sau cum se mai numeşte. Practic plata acestei taxe seamănă acum cu jocul la bursă, poţi să pierzi dacă plăteşti (înmatriculezi maşina) acum sau poţi să pierzi dacă plăteşti mai târziu. Desigur asta dacă ai această posibilitate de a amâna înmatricularea maşinii. Timp de un an, eu am trecut prin 3 variante ale taxei şi până la urmă am plătit conform calculului pentru taxa cea mai ieftina din iunie 2008, mulţumită ultimei legi care mi-a dat acest drept. Totuşi, e posibil ca peste câteva luni să apară din nou o taxă mult mai mică

În final, până am ajuns cu dosarul complet la poliţie secţia înmatriculări, a trebuit să trec pe la notar, traducător, finanţe de vreo 4 ori, RAR de 3 ori, finanţe primărie, 3 bănci (nu la orice bancă se pot plăti anumite taxe), firma de consultanţă de vreo 3 ori, biroul poliţiei de alte 3 ori. În total am plătit vreo 15 (cincisprezece) taxe, am întocmit parcă vreo 5 dosare, şi am pierdut în total 9 zile şi vreo 26 de ore până la finalizarea dosarului. Dacă ai un servici care-ţi permite să lipseşti în timpul programului atunci poţi rezolva, dacă nu probabil trebuie să-ţi iei concediu o săptămână ca să rezolvi cu înmatricularea. Şi asta nu e tot, am reuşit să ajung doar în faza numerelor temporare care se reînnoiesc lunar (desigur cu taxele şi dosarul aferent care se depune lunar), motivul fiind faptul că RAR-ul nu avea în baza de date modelul de certificat de înmatriculare finlandez şi nu a autentificat certificatul (deşi avea toate elementele de siguranţă cerute de normele europene). Aşadar până se autentifică (ceva ce se face la nivel de ambasade, etc.) mai durează probabil câteva luni. Curios că finanţele şi peste tot unde am platit acele taxe nu au avut nici o problemă în a recunoaşte acest certificat.

Se pare că o serie de instituţii ale statului şi private profită din plin la înmatricularea unei maşini. Nu prea e clar de ce trebuie să cerşească şi finanţele, şi poliţia, şi primăria câteva taxe pentru înmatriculare şi de ce unele se plătesc la ghişeul instituţiilor şi altele la bănci. Alte probleme ar fi lipsa aparatelor xerox din instituţii, astfel încât trebuie să cauţi prin oraş xerox-uri să-ţi faci copii de documente. De asemenea toate instituţiile sunt în locuri centrale unde parcarea e aproape imposibilă, aşadar alt timp pierdut de fiecare dată când trebuie să vizitezi instituţia respectivă. Iar plata cu cardul, sau transferul bancar, sau plata prin netbank, astea sunt chestii occidentale care încă n-au pătruns în instituţiile statului. Aşadar, forget about it, mai bine să ai la tine geanta plină cu bani cash. Şi multe alte probleme pe care nu le mai scriu aici ca să nu devină plictisitor pentru cei care nu-şi vor înmatricula o maşină în viitorul apropiat, sau descurajant pentru cei ce vor înamtricula în curând.

Cum se inmatriculează o maşina în Finlanda? Dacă o cumperi direct de la dealer (nouă sau veche) o primeşti cu tot cu numere iar certificatul de înmatriculare se rezolvă automat. Aşadar nu trebuie să faci nimc, doar semnezi contractul cu dealer-ul, plăteşti avansul, primeşti cheile şi pleci acasă. Apoi după o săptămână îţi vine prin poştă certificatul pe numele tău. Dacă o cumperi de la o persoană privată ai un singur drum de făcut (şi parcă o singură taxă modică de plătit), la registrul auto sau cum se numeşte şi declari vânzarea şi cumpărarea. Şi apoi iarăşi astepţi certificatul prin poştă. Chiar şi atunci când vrei să schimbi o maşină la care nu ai plătit toate ratele nu trebuie să faci nimic birocratic. Dealer-ul cu care ai negociat să-ţi cumpere maşina veche pentru a cumpăra una nouă dă un telefon firmei unde plăteşti ratele, întreabă cât mai ai de plătit şi cât trebuie să să-ţi dea înapoi din preţul final negociat, îţi scade suma din noul contract sau ţi-o virează ulterior in bancă dacă e cazul, semnezi, laşi cheile acolo şi pleci cu noua maşină. Asta e tot.

Update 16.06.2009: Prin amabilitatea unui funcţionar de la înmatriculări am aflat că între timp RAR-ul şi-a pus la punct sistemul de autentificare al certificatelor de înmatriculare străine, astfel încât a fost posibil să cer un nou certificat de autenticitate în loc să aştept clarificarea prin ambasadă. După încă două drumuri la RAR, trei la poliţie şi încă două taxe, am scăpat de numerele roşii (pe care trebuia să le actualizez lunar de n ori) astfel încât acum maşina e înmatriculată în România. De asemenea şi cei de la RAR Cluj au fost în general amabili şi operativi, poate oarecum normal considerând nivelul taxelor pe care le cer. Interesant faptul că şi de această data a fost doar amabilitatea unui funcţionar de la înmatriculări şi unul de la RAR, nu sistemul, cei care m-au ajutat să rezolv această problemă spinoasă. Totuşi, după o astfel de luptă, parcă victoria şi finalizarea problemei e mult mai plăcută. Aşadar deocamdată sunt mulţumit de rezultat, indiferent că am pierdut atâtea zile, multe drumuri, dosare şi taxe pe care le-am plătit...